Premium
România a ajuns o destinație tot mai frecventă pentru drogurile de mare risc comercializate, până acum, de traficanți cu precădere în vestul Europei. În țara noastră, un elev din 10 a consumat droguri. Mai mult, 16% dintre cei între 15-64 ani au luat cel puţin un tip de drog de-a lungul vieţii, în timp ce 6% au consumat și în ultimul an, anunță Agenția Națională Antidrog.
Alexandra Ristea, o tânără care s-a drogat timp de 10 ani, a povestit, la o acțiune de conștientizare a traficului și consumului de droguri desfășurată la Universitatea Româno-Americană, cum a ajuns să se drogheze, să devină traficantă de droguri și să lupte pentru viața ei. Alexandra a început să se drogheze la 16 ani, cu marijuana, iar apoi a ajuns la heroină. Mărturia ei a impresionat asistența de aproape 400 de persoane formată din elevi, studenți și profesori.
”Avem o misiune, cea de a spune tot adevărul despre droguri. Noi nu am avut parte de aceste informații. Și eu am fost dependentă de droguri 10 ani, de la vârsta de 16 ani, când nu îmi lipsea mai nimic. Am intrat într-un anturaj în care se consuma și, sincer, nu credeam că mă va afecta vreodată faptul că ei consumau. Aproximativ un an am putut să stau deoparte de droguri și de consum, dar, într-o seară, mi s-a instalat curiozitatea de a încerca să îmi schimb starea și așa am și făcut. Am ieșit de la liceu și am dat de un băiat din anturajul respectiv și i-am cerut dă îmi ruleze un joint, am tras câteva fumuri și, sinceră să fiu, prima experiență nu a fost una foarte faină. Am ajuns acasă și mi-am promis în noaptea aceea că nu voi mai încerca niciodată droguri.
Dar, după câteva luni, a venit vacanța de vară și am mers cu acești prieteni la Sunwaves, festivalul de muzică electronică din Mamaia. Acolo am cunoscut o altfel de distracție. După câteva pahare de alcool mi-a fost foarte ușor să spun da unei pastile cu ecstasy și senzația pe care am experimentat-o în acel moment a fost cu totul și cu totul diferită. Mi-a plăcut și pot să spun că am avut falsa impresie că am găsit tot ceea ce mie îmi lipsea.
Au urmat 10 ani de consum. Problema principală a fost că părinții mei nu și-au dat seama că eu consumam. A venit rapid perioada în care eu mi-am dat examenul de bacalaureat, l-am luat, am ajuns în București, la SNSPA, o facultate destul de bună, la Științe Politice, îmi doream să ajung cineva în viața asta. Părinții mei m-au crescut cu principii puternice de viață, însă eram dornică să mă distrez. Eram în căutarea de senzații cât mai tari.Din acest motiv am intrat într-un alt anturaj, de data asta și mai toxic, în care se făcea și trafic de droguri. Am cunoscut un băiat de care m-am îndrăgostit. El provenea dintr-o familie bună, tatăl lui era polițist. Ne-am mutat rapid împreună, era consumator ca și mine și nu am știut de la început că el era implicat în trafic de droguri. Am aflat după câteva luni și nu am mai avut îndrăzneala de a spune stop relației, nu știam în ce mă bag, nu știam că a fi implicat în activități de genul ăsta că reprezintă infracțiune. Habar nu aveam că dacă deții droguri poți să ajungi la închisoare, nu aveam foarte multe informații la acea vreme.
Am intrat ca într-un carusel de decizii proaste, prin care ne-am distrus viața unul celuilalt, am ajuns să fim arestați de DIICOT, după 3 ani el a ajuns la închisoare pentru 4 ani, iar eu am primit o pedeapsă cu suspendare de 2 ani și 8 luni și 4 ani cu încercare. A fost o perioadă foarte grea, în care a trebuit să mă prezint frecvent la poliție și în care tot viitorul meu a fost spulberat.
M-am afundat și mai tare în consum, de la droguri renumite am ajuns într-un moment în care nu am mai avut bani să îmi cumpăr un gram de cocaină, am acceptat un joint cu etnobotanice și de acolo viața mea a luat-o tot mai în jos. M-am distrus, efectiv. Am ajuns să locuiesc pe stradă, eram un zombie, cerșeam, dormeam în ghetou. Am ajuns să înnebunesc, la propriu. De la etnobotanice am ajuns la heroină, la heroină injectabilă, iar viața mea nu mai avea niciun scop. Aș putea să vă povestesc până mâine despre ce simțeam atunci când nu aveam droguri să consum, cum se simțea sevrajul, care erau trăirile pe care le experimentam...
Aș vrea să vă vorbesc despre durerea mamei mele, dar nu am cum să o expun în cuvinte. Au fost moment în care mă implora în genunchi să mă opresc, dar eu nu puteam să îi simt durerea. Au fost momente în care sora mea mai mică cu 11 ani mi-a spus că preferă să mă vadă moartă, decât să mă mai vadă chinuindu-mă așa. Au urmat internări multiple la psihiatrie, un diagnostic de schizofrenie pe fondul consumului de droguri și, ulterior, speranța a venit prin medicii de la Spitalul Al. Obregia.
Am intrat într-un program, dar vreau să fiu sinceră cu voi. Programul este foarte dur. Sunt puține fete care reușescă să ducă la capăt acest program. Sincer, programul este destul de intens, pentru că procesul este foarte dureros. Este greu atunci când o iei de la zero să știi ce să faci cu viața ta când nu ai droguri ca să consumi. Cea mai grea perioadă a fost cea de la început, primele 3 luni, când nu știam cine sunt, nu știam nimic despre identitatea mea. Nu simțeam că mă regăseam în absolut nimic, îmi era foarte greu, dădusem cu ochii de realitate, realizam pe zi ce trece cât rău am făcut în jur și câte lucruri am pierdut.
Nu vă lăsați amăgiți de senzații de moment pentru că puteți să ajungeți să pierdeți absolut tot și nu merită.
Cel mai bun lucru este să ceri ajutor, de unul singur nu poți să scapi de dependența de droguri.”, a spus Alexandra Ristea, în vârstă de 28 de ani.
Universitatea Româno-Americană derulează, pentru al treilea an consecutiv, alături de Agenția Națională Antidrog, campania de prevenire a consumului de substanțe interzise intitulată ”Supradoză de visuri spulberate”. În paralel, instituția de învățământ superior a inițiat și campania de prevenire a traficului de persoane, numită ”Suflete albe pe piața neagră”.
